Foto: Facebook/@Global Meat Liebling - fotografie cu caracter ilustrativ
Industria cărnii de oaie din România, care include unități de abatorizare, măcelării și carmangerii, un produs cu Indicație Geografică Protejată, restaurante, este pusă în umbră de exporturile de ovine vii derulate cu precădere pe piețele din afara Uniunii Europene.
Aceste exporturi însă nu au mai fost derulate de la începutul lunii august, săptămâna 32 ( 5 – 11 august ), pe fondul evoluției Pestei Micilor Rumegătoare, o boală foarte contagioasă confirmată pentru prima oară în România, la jumătatea lunii iulie.
G4Food și-a propus să exploreze industria cărnii de oaie din România ca alternativă antreprenorială a comerțului cu ovine vii, în condițiile în care țara noastră este o forță europeană în domeniul oieritului: locul II, ca număr de animale, locul I, la exportul de ovine vii, cel puțin până anul acesta.
Abatorul din Nădlac
Crescătorul de ovine Tică Stanca, originar din comuna Tilișca, județul Sibiu, a înființat cu mai mulți membri ai familiei o cooperativă agricolă, care a aplicat apoi pentru accesarea fondurilor europene pentru înființarea unui abator, în Nădlac, județul Arad.
”Un procent de 70% este de la Uniunea Europeană, 30% a co-finanțat cooperativa. Valoarea financiară totală urcă la aproximativ 1.000.000 de euro. Costurile de construirea a abatorului au crescut peste planurile noastre inițiale, deoarece au crescut prețurile materialelor de construcție și prețul lucrărilor, manopera”.
În abatorul din Nădlac pot fi tranșate anual 20.000 de ovine. Cooperativa achiziționează oi adulte, a căror carne trebuie să aibă un anumit conținut de grăsime.
”Tranșarea depinde de capacitatea spațiului cu climă controlată. Dacă pot să încapă acolo 400 de carcase, 400 de animale poți tăia într-o zi. Noi livrăm a doua zi oile tăiate”.
Animalele provin atât din ferma proprie, cât și de la alți crescători de oi din țară. Cooperativa dispune de un camion pentru transportul oilor vii de la fermă la abator. Această operațiune presupune costuri, pentru respectarea legislației sanitare veterinare în vigoare:
”Costurile cu dezinfectarea ajung la 1.600 de lei pentru un transport cu remorcă”.
Carcasele de oaie sunt transportate de la abator la client, cu ajutorul unei dube frigorifice de 7 tone.
”Vom avea peste 10 zile și un camion mare, frigorific”.
Abatorul familiei Stanca livrează carcasă de oaie la diverși clienți din țară. Tică Stanca reclamă birocrația stufoasă și legislația complicată.
Crescătorii de oi din familia Stanca, originară din Mărginimea Sibiului, s-au cooperativizat și și-au asumat și o afacere de abatorizare cu fonduri europene.
”Nu este greu, este aproape imposibil să susții un abator. Pe parcurs, apar tot felul de necunoscute. Este o investiție nu pentru azi sau pentru mâine, ci pentru cinci generații”, afirmă Tică Stanca.
În țară, sunt active mai multe abatoare: la Liebling ( județul Timiș ), la Ucea de Jos ( județul Brașov ), la Vernești ( județul Buzău ), la Dragalina ( județul Ialomița ), cu diferite capacități de abatorizare și cu linii comerciale deschise inclusiv în afara României, atât pe piața comunitară, cât și pe piețele terțe.
Mai multe surse din sectorul ovin și din industria cărnii de oaie, din mai multe județe din România, au declarat pentru G4Food că există și o piață neagră a cărnii de oaie. Animalele sunt cumpărate fără acte și sacrificate în condiții neregulamentare, pentru a fi comercializate pe piața uriașă a Bucureștiului. Sacrificările oilor au loc deseori în locuri neînregistrate sanitar veterinar și organele sunt aruncate pe câmp, în timp ce abatoarele înregistrate/autorizate trebuie să respecte legislația sanitară veterinară.
Produse finite din carne de oaie
Județul Buzău
Unul din clienții abatorului din Nădlac este producătorul mărcii ”Cârnații de Pleșcoi” cu Indicație Geografică Protejată. Pe lângă cârnați de oaie, firma Gabioti prepară și pastramă de oaie, babic, ghiudem.
Gabriel Ilie a declarat pentru G4Food că procesează anual între 15-20.000 de carcase de ovine:
”Ovinele cumpărate sunt abatorizate. Noi aducem la Pleșcoi numai carcase de oaie, nu tranșăm noi. Plătesc 5-600 de lei pentru o carcasă”.
Gabioti a deschis un magazin chiar la Pleșcoi, unde se află atelierul de procesare a cărnii. Vinde însă și în orașul Buzău, la Penny și în Piața Centrală. A inițiat o colaborare și cu două magazine din Brăila:
”La București livrez, săptămânal, unor clienți din HoReCa. Am încercat să deschid un magazin acolo, dar chiria m-a descurajat: 7000 de lei pe lună”.
Înființarea Geoparcului UNESCO ”Ținutul Buzăului” a crescut fluxul de turiști în zonă și, în consecință, și clienții magazinului din Pleșcoi.
”Sunt plasat la intersecția de drumuri dintre Muntenia, Ardeal și Moldova, vin clienții la ușa magazinului. Chiar și cei din Buzău preferă să vină aici, la Pleșcoi”.
Produsele și mâncărurile pe bază de carne de oaie se regăsesc în meniurile restaurantelor din județul Buzău. La restaurantul Moara Drăgaicelor din localitatea Mărăcineni, dar și la Casa cu Tei, din stațiunea Sărata Monteoru, cârnații de Pleșcoi și pastrama de oaie, dar și babicul, fac parte din meniul zilnic.
Județul Brașov
Familia de crescători de oi Cățean din comuna Rotbav, județul Brașov, a dezvoltat cu timpul și activitatea de preparare a produselor finite pe bază de carne de oaie.
Silviu Cățean, unul din cei trei frați fermieri, a declarat pentru G4Food că tranșează 15 oi, săptămânal, la un abator din apropiere, apoi prepară carnea în regie proprie, la carmangeria fermeri, unde obțin cârnați, pastramă, babic.
”Costul cu transportul și abatorizarea ajunge la 70 de lei pentru un animal. Carcasa este de 20-25 de kg. Din acestea, 12-14 kg le folosesc pentru pastramă, pe care o vând cu 70 de lei/kg”.
Silviu tranșează și vreo 5-6 berbecuți, pe care-i livrează unor restaurante din Poiana Brașov la un preț de 25 de lei/kg.
Medic veterinar de meserie, crescătorul de ovine susține că abatorizarea și procesarea cărnii de oaie trebuie să fie o alternativă la comerțul cu ovine vii și că există spațiu de dezvoltare în acest sens:
”Mai trebuie, sigur, să înveți să finisezi berbecul, să-l hrănești ca la carte, nu e așa, că l-ai luat direct din câmp și l-ai aruncat în camion”.
6.500.000 de carcase vs 1.400.000 de animale vii
Datele statistice europene arată că anul trecut au fost sacrificate în România 6.549.000 de capete de ovine ( 77.000 tone greutate în carcasă ). În 2022, 6.504.000 de oi ( 73.000 tone greutate în carcasă ) și în 2021, 6.360.000 de oi ( 73.000 tone greutate în carcasă ).
Efectivul sacrificat în țară în 2023 reprezintă 63,5% din efectivul total de ovine: 10.299.500 de capete, potrivit Eurostat.
Exportul de ovine vii pe piețele terțe a însumat, în 2023, aproximativ 1.350.000 de capete. ( Un berbec exportat în viu are o greutate medie de 45 de kg. 22 de animale în viu cântăresc o tonă. Cantitatea exportată anul trecut pe piețele terțe a fost de 61.495 de tone, în viu. Rezultă un număr de 1.352.890 de capete de ovine exportate pe piețele din afara Uniunii Europene ).
FAOSTAT arată că în 2022 ( datele aferente anului 2023 nu au fost încă publicate ) exporturile totale ( UE și non-UE ) de ovine vii ale României au însumat 2.290.237 de capete. Rezultă că pe piața comunitară ( Grecia, Bulgaria, Italia, Austria, Germania, etc, ) ajung anual peste 8-900.000 de capete.
Exportul total de ovine vii a reprezentat anul trecut 22,2% din efectivul total.
Exportul de ovine vii este cea mai importantă sursă de venit pentru numeroși oieri români care nu au găsit soluții pentru a vinde animalele cu valoare adăugată. În ultimii ani, prețul mieilor la export a crescut peste așteptări. În acest an, până în vară, când vânzările au încetat, în urma deciziei partenerilor comerciali, prețul ajunsese la peste 22-23 de lei/kg, în viu, un preț formidabil.
Exportul de ovine a duc și la formarea unor filiere complexe ale comerțului cu animale vii: de la o fermă mică de 100-200 de oi, la ferma de îngrășare cu zeci de mii de miei, trecând prin mâinile intermediarilor.
Comerțul cu ovine vii pe piețele terțe a adus anul trecut un câștig total de 205.727.579 euro, cu un preț mediu de 3,35 euro/kg. ( Comisia European, serviciul Taxud )
În 2022, câștigul total din vânzările efectuate atât pe piața UE, cât și non-UE a fost de 277.869.000 de dolari ( FAOSTAT ).
Observăm așadar că ponderea exportului de animale vii față de efectivul total este mult mai mică decât ponderea animalelor sacrificate în țară.
Este un simplu mit, iată, spulberat de statistici, că oieritul din România mai există numai pentru export. Sacrificăm anual în țară 6.500.000 de capete și vindem 1.400.000 de animale vii!
Întrebarea este: cum poate fi la fel de profitabilă pentru oier vânzarea în țară a oilor/berbecilor ca vânzarea la vapor.
Sectorul creșterii ovinelor din România va trebui să se reseteze în următorii ani, pentru a deveni rezilient, în cazul suspendării exporturilor de ovine vii, așa cum s-a întâmplat și în 2014, din cauza altei boli grave, Bluetongue.
Direcțiile de dezvoltare sunt: creșterea abatorizării și dezvoltarea liniilor comerciale pentru carnea refrigerată, congelată și pentru preparatele din carne de oaie; introducerea în ferme a unor rase mai productive decât cele autohtone; stimularea consumului în piața internă; dezvoltarea capacităților de prelucrare a lânii, etc.
Ar fi spre binele oricărui oier din România ca dependența de exportul de animale vii ( mai ales că legislația privind bunăstarea animalelor este tot mai restrictivă și comerțul cu animale vii este tot mai contestat ) să scadă până la zero.
Statul, reprezentanții sectorului, mediul academic și de cercetare, plus expertiza altor state, trebuie să găsească soluții pentru ca oieritul în România să aibă viitor, fără să mai depindă de comerțul cu animale vii.
